Nu cred ca am un titlu,probabil "Sunt-atat-de-fericita-incat-incep-sa-aberez-si-sa-scriu-prostii-pe-blog" ?

Imi place sa ma mint singura.
Imi place sa ma contrazic singura.
Imi place sa ma ranesc prin deciziile pe care le iau,daca acestea ma vor face fericita pe moment.
Imi place sa ma fac de ras daca trebuie sa aduc zambetul pe fata persoanelor iubite.
Imi place sa..Uh,ce naiba fac?Nu din nou,nu din nou.
Stiti cum sunt eu? Nu,normal ca nu stiti,sunt doar o persoana cat de cat anonima,de pe un blog pe care il cititi,sau nu il cititi pentru ca il considerati plictisitor.
Deci,sa facem o mica descriere.
Sunt o persoana care ar face orice pentru persoanele pe care le iubeste,ar muri pentru ele,fara sa se gandeasca macar o fractiune de secunda.
As impinge un prieten care urmeaza sa fie calcat de masina,si as fi eu calcata,nu mi-ar pasa,pentru ca as stii ca l-am salvat.Pentru ca stiu ca acea persoana ma va tine mine poate nu pentru ca eram eu mai aiurita,ci pentru ca i-am salvat viata. Stiu ca ii va parea rau,probabil va plange ca m-a pierdut,dar stiu ca va fi fericita cand isi va da seama ca inca e in viata.
Sunt o persoana careia ii place sa se minta singura,desi nu imi place minciuna.Va explic eu acum,cum functioneaza chestia asta.
Imi place sa cred ca totul e perfect,imi place sa fiu extravaganta prin ceea ce fac,sa fiu originala,imi place sa cred ca traiesc intr-o viata perfecta in care toata lumea e fericita. Imi place,iubesc chestia asta,ma face fericita.
Dar urasc partea de dupa,in care stau,si ma gandesc,si imi dau seama ca viata nu e perfecta,ca eu sunt o insecta mica si neinsemnata,ca nu pot schimba lumea,si incep chiar sa ma intreb daca imi fac prietenii cu adevarat fericiti sau ei se prefac doar.
Dar eu stiu ca nu se prefac.Stiu ca oricat de suparati ar fi,prostia mea,si clovnicismul {exista cuvantul asta sau tocmai am inventat unul din nou?} meu,ii face fericiti.Putin,putin mai mult,un gram,doua,patru pisici si o portocala electrocutata,nu stiu cat,dar stiu ca eu,eu pot sa ii fac fericiti.
Si habar nu ai,tu,ala care citesti,cat de fericita pot sa fiu cand vad un zambet pe fata lor,din cauza mea.
Si habar nu ai,tu,ala care citesti,cat ma doare inauntru sa-i vad tristi.Ma distruge,ma omoara,e ca un ciocan care incearca sa sparga un perete,pe randuri,de sus pana jos.Incet si cu calm.Stiu ca toata lumea are probleme,stam toti la coada pentru inca o sansa la masina timpului,pentru a ne putea repara greselile.
M-am saturat doar sa supravietuiesc,vreau sa traiesc,simt ca incep sa fac asta,incetul cu incetul.
Daca vei citi vreodata ce scriu aici,poate vei intelege putin din ce simt eu,poate iti vei da seama ca sunt mult mai incapatanata decat ai zis ca sunt,poate iti vei da seama ca oricat mi-ai spune tu sa nu incerc sa ajut,eu voi incerca de doua ori mai mult,iti voi oferi o viata noua,chiar daca trebuie sa o construiesc eu,caramida cu caramida.
Vei uita tot ce ai facut pana acum,vom invata totul impreuna,eu nu o sa renunt sa incerc,nu imi pasa daca nu o sa-mi iasa din prima,o sa incerc din nou,si iar si iar si iar si iar si iar.
Oh,si sa nu uit,dupa aia o sa incerc din nou.
De ce?Tu stii de ce. Ti-am spus pe malul lacului{ca cica nu e ghiol},de 1 mai,la o luna dupa ce ne-am cunoscut.
Si cand am spus-o,mi s-a parut ca eram doar noi doi acolo,ca oamenii erau pe loc,ca intr-un flashmob.
Am spus-o,cu capul pe umarul tau,totul s-a oprit.Am asteptat,mi-am inghitit lacrimile,desi erau de fericire.Simteam ca as fi putut sa te iau de mana si sa pasim amandoi pe lac,fara sa cadem si fara sa ne scufundam.
Am spus-o,mi-am muscat buza tare,mai aveam putin si imi faceam rana.
Am spus-o,si mi-am facut curaj sa-mi ridic privirea si sa ma uit in ochii tai.
Am vazut ceva ce nu pot explica,am vazut ceva ce m-a facut fericita,desi urasc sintagma "am vazut ceva in ochii tai",pentru ca in ochi nu poti sa vezi decat culori si umbre,si reflexii,dar ma rog.
Si atunci,totul si-a reluat cursul,si eu am apucat viata mea de mana din nou,viata mea optimista,viata mea care e aproape perfecta.
Uh,cateva dintre persoanele care ma stiu mai dura in viata reala ar zice ceva de genul :
Tu?Tu ai scris melancolismele si romanticismele alea pe blog?Ce ai?Te-ai tampit mai rau?
Postul asta pare ca nu are niciun sens,dar,din nou,eu nu am niciun sens,imi place sa fiu copilaroasa.
Azi am avut o experienta tarotica {cuvantul asta nu exista,inseamna "S. nu crede in cititul in carti de tarot,dar l-a pus pe iubitul ei sa-i arate cum e,si sa-i explice,pentru ca vroia sa vada daca e bun de ceva ~ OMG CE DEFINITIE LUNGA!}, si si-a dat seama ca eu chiar sunt copilaroasa.
Si poate uneori imatura.Si imi place sa ma mint singura.Am mai zis asta.
SI CE?! Si ce daca sunt copilaroasa? La prima vedere cineva ar putea sa spuna ca eu nu am nimic in cap,dar daca imi pun mintea la contributie pot sa gandesc ca un adult.Cred,asa cred.Sau,asa mi-au spus anumite persoane.
Am scris mult.Poate prea mult.Sper ca ati inteles ceva.Si tu,si el,si ea,si tu,si tipul din randul din spate,si tipa cu tricou rosu si pantaloni negri.
Uh,ma simt ca intr-o sala mare de..nu stiu,de ceva.Nu stiu daca as fi avut tupeul - ce naiba,NORMAL ca as fi avut tupeul sa spun toate lucrurile astea intr-o sala.
Pentru ca eu cred in ele.Si mereu o voi face.
Sunt fericita,zambesc cu adevarat,plang daca vreau,mai mult de fericire decat de tristete,continui sa fac ce am facut pana acum,continui sa fiu eu,aia fara tact,fara diplomatie,aia sincera,eu,roscata aiurita si clovnicita {inca un cuvant nou}.
O imbratisare mare,oricui are nevoie.
Multumesc ca ati citit.
Stiti ca va iubesc,si tu o stii cel mai bine.

~Scarlet.