Motive simple.

Am obiceiul sa intreb o gramada de persoane ce fac.
Stau.
De ce stai?
Pentru ca n-am chef.
Nu stiu.
E scurta.Da,am realizat si eu ca viata e scurta.
Si noi o facem atat de complicata.Cand e asa usoara.
Suntem atat de prosti.Alergam dupa o gramada de lucruri,bani,putere,fericire,avutii,chestii materialiste. Si nu reusim sa prindem nimic.
Suntem atat de prosti.
De ce nu putem fi naivi?
De ce nu putem sa ne bucuram de tot?
De fiecare secunda,impreuna.
De un fluture care zboara,de un rau care curge,de un porc care guita,si de un miel care urla dupa alt miel pentru ca acela i-a luat mancarea.
De ce? E atata ura,atata suparare,atata tristete.
De ce nu ne putem minti singuri in prostie pana ajungem sa credem ca viata chiar e perfecta?
De ce trebuie sa ne ranim unii pe altii in prostie,de ce nu putem fi fericiti?
De ce nu putem? De ce trebuie sa discriminam,sa uram,sa lovim,sa injuram,sa furam,sa corupem,sa prostim si sa injosim lumea?
De ce nu putem fi din nou precum copiii care se joaca in prostie si rad cand vad un fluture zburand pe langa ei {da,asta fac eu},unde s-a dus toata imaginatia,de ce toata lumea apeleaza doar la chestii standard,de ce nimeni nu-si mai imagineaza o lume noua,de ce nimeni nu mai viseaza,de ce nimeni nu zambeste unui strain de pe strada?
De ce lumea apreciaza numai barfa,minciuna,coruptia,tupeul prostesc,si tampenia?
De ce nimeni nu mai apreciaza creativitatea,spontaneitatea,talentul,frumusetea adevarata,esteticul,cultul?
De ce incep eu sa ma gandesc la chestiile astea? De ce le scriu?
Cea mai importanta intrebare :
De ce astept un raspuns la intrebarile astea?
Nimeni nu ar stii sa-mi raspunda,poate sunt intrebari fara raspuns.
Poate daca m-as chinui as gasi un raspuns singura,dar prefer sa raman in lumea ma si sa continui sa ma mint singura zicand ca lumea e perfecta.
Pana cand viata imi da o alta nenorocita de palma aspra,plina de ura,de parca ar vrea sa ma impiedice sa ma mai mint,de parca ar vrea sa ma impiedice sa vreau sa fiu fericita,sa vreau sa fiu creativa si spontana.
Asa ca imi dau singura o palma,ma trezesc pentru moment si revin la cuvintele mele.
Asteptare.
Vise.
Iluzii.
Disperare.
Speranta
Asteptare.