Scarlet's Meridian

An alien's daily life,on an unknown planet.

Rememorare.

Published by Scarlet under on 6:36 PM
Linia de blog pâlpâie, parcă aşteptând să mă dezvalui ei, dar totuşi parcă nu vreau să cad pradă anumitor gânduri pe care ori am încercat sâ le uit, ori au încetat ele să mai existe pe moment. Iar am ajuns aici, încercând sa scap de lumea ce mă înconjoară; să mă adăpostesc undeva, între paginile virtuale ale unei cărţi electronice, rece şi fără sentimente, care doar îsi face treaba.
Îmi privesc mâinile, tinere, vineţii, probabil încă de la frig. Ce pot face eu cu aceste mâini, ce n-au reuşit alţii să facă? Pot sa clădesc doar ceva imaginar, ar fi de ajuns? Gânduri mari şi nimic concret. Nu asta are toată lumea? Oricum, toţi au uitat de tot, nimeni nu se mai gândeşte la nimeni altcineva înafară de persoana lor; uneori mă simt învechită că îmi aştern gândurile pe hârtie. Acum am evoluat, le aştern pe o hârtie virtuală.

Ce vrem? Ce vrea fiecare dintre noi? Eu mereu mi-am dorit o viaţă ca în cărţi.Dacă aş putea m-aş încuia într-o cabană, înconjurată de cărţi. Să fiu prinsă în ele, să cred că ele sunt realitatea. Dacă m-aş trezi, aş vrea să cred că tot ce cred eu este realitatea. Un chip de muritoare într-un suflet romantic.
N-am scris nici măcar o pagină, iar gândurile deja se răstoarnă asupra mea, ca o carafă de vin împinsă de vânt de pe un raft. O viaţă cu o iubire ca în cărţi, când băiatul o priveşte, apoi ea îl priveşte, apoi vorbesc, nu ştiu care, ce să spună primul. Totul decurge lent, frumos, ca într-un basm. El o sărută pe frunte, ea chicoteşte şi îşi îngroapă faţa în pieptul lui. El îşi ia inima în dinţi, îi ia faţa între palmele lui şi o sarută. Şi stau aşa ceva timp, iar pentru el contează doar buzele ei, nimic altceva. Vrea doar s-o ţină în braţe, să-i gâdile faţa cu propriile ei şuviţe de păr..
Iubiri ideale. Idealizate. De mine, de unii, de alţii.. În ziua de azi, aşa ceva? Da, cum să nu.

Prea complicate pentru zilele noastre. Azi toată lumea se grăbeşte. Toţi vor repede, nu vor să aştepte, vor totul pe tavă. Dintr-o dată o lună pare un an, iar o oră de alint este ceva inaccesibil pentru un simplu muritor.
Până la urmă cine sunt eu să te critic? Doar o adolescentă, romantică incurabilă, ce face tot ce o taie capul, poate prea des. Simt cum i se încalzesc circuitele caietului ăstuia virtual, poate s-a încis şi el de la cate himere am băgat în el.
O să plec, doar să-mi termin ceaiul, să-mi închei cămaşa..
Prea repede treci tu, viaţă înşelătoare..

Fara motiv.

Published by Scarlet under on 10:37 AM



Uite,trebuie sa stii ceva.Stiu ca poate nu consideri ca trebuia sa-ti zic asta deabea acum,dupa atat de mult timp,sau poate e prea devreme sa aflii,dar consider ca poate ceea ce iti voi spune,va schimba macar un graunte din tine.

La fel cum viseaza fiecare adolescent sa schimbe ceva,totusi. Suntem tineri,picam usor in capcane,nu invatam din greseli,incepem cu un lucru si terminam cu altul,ne intristam atunci cand nu ne este recunoscut nimic din ceea ce facem,ne bucuram cand primim chiar si cea mai mica atentie din partea oricui.
Dar mai ales din partea persoanelor la care tinem.
Ca orice adolescenta,ma gandesc la dragoste,si inca dinainte sa o intalnesc imi propusesem anumite lucruri.Imi propusesem sa nu o las sa ma raneasca niciodata,sa ma bucur,sa ma imbat cu ea,si sa raman capturata in bratele ei arzatoare toata viata mea. Dar odata cu aceste lucruri,imi propusesem sa las persoanele care se vor indragosti de mine sa stie de ce si de cine se indragostesc. Sa stie ca se indragostesc de nesiguranta mea, de obsesiile mele,si de faptul ca vreau sa stiu ce gandeste toata lumea despre mine. Sa le spun ca se indragostesc de imaturitatea mea,si caracterul meu de copil, nevoia mea continua de a ma simti iubita si apreciata,de lacrimile mele care mereu fac o drama din orice,din nevoia de a curge pe obrajii mei usori rumeniti.

Sa stie ca se indragostesc de o persoana cu un trecut instabil,mare parte din el ingropat in adancurile sufletului si scos o data pe luna,pentru a-l nota iar intr-un jurnal. De sperantele mele,de visele mele mereu nemuritoare,si odata cu asta de scopurile si mijloacele mele pentru a le transforma din vise in realitate. Sunt capturati de o persoana romantica dar care prefera sa para dura in viata de zi cu zi,dar care pe ascuns plange la un film sau la un rasarit de soare.
Sa stie ca,daca se indragostesc de mine,se indragostesc de ura mea fata de mine,de toate defectele pe care eu cred ca le am,si de ideea mea ca nimeni nu m-ar putea iubi vreodata.

Dar,poate le-ar placea sa afle ca se indragostesc si de felul in care rad si alerg dupa un fluture,felul in care o sa rad atunci cand ma suna pentru ca ma bucur.Poate si faptul ca uneori sunt amuzanta si spun lucruri la care nimeni nu s-ar putea gandi,dar sunt stupid de hilare,si felul in care ma inrosesc atunci cand oamenii ma intreaba de ce rad.
Poate cel mai important lucru pentru ei o sa fie ca se indragostesc de o persoana ce nu e perfecta,si careia nu ii este frica sa isi arate defectele,oricate ar fi acestea.
Se indragostesc de o persoana care traieste viata la maxim,nu regreta aproape nimic,si nu ii este frica sa arate cat de mult iubeste,cat de mult plange,cat de mult uraste.
O persoana ce a fost,este,si mereu va ramane.. imatura,spontana si curajoasa.

Dubios de lunatic.

Published by Scarlet under on 10:41 PM



Cum a inceput?
A inceput brusc,cu o privire.
Cum s-a terminat?
S-a terminat la fel de brusc,cu aceeasi privire.
Nu pot si refuz sa cred ce aud.
De la un singur vers,de la o singura melodie nenorocita,imi apari in gand,rascolesti in mintea mea amintiri ingropate undeva.
Ce mai am? Un cantec,sange,si amintiri.De ce le pretuiesc atat de mult nu stiu.

Poate pentru ca nu le pot da drumul,poate pentru ca pana si perioada aia scurta in care s-au intamplat m-a marcat si m-a schimbat.Cand ma ciocnesc de un lucru care imi aduce aminte,aproape ca ma bufneste plansul,dar ma abtin,stiind ca ar fi ciudat sa incep sa plang de una singura pe o strada plina de oameni.
Asa ca alerg pana la cel mai apropiat loc unde pot sta singura 3-4 minute,ma asez pe ceva ce gasesc si dau drumul la tot ce e mai inghesuit in mine.
Nu pot descrie din ce sunt compusa acum.Este o invalmaseala de sentimente.
Macar daca as stii care este cel mai puternic,dar se incaleca una pe alta.Este ca jocul ala din copilarie cu pasarelele.

Pui o palma peste alta,si vezi cine castiga.Numai ca jocul asta tine pana la infinit.Sentimentele astea nu au o baza solida,se tot incaleca una pe alta,nu vor sa ramana jos,dar nu vor nici sa stea in varf.
Iubirea,ura,furia,frustrarea,fericirea,confuzia,indiferenta,toate pleaca de la start si parcurg milioane de kilometri.
Imi este si greu sa astern pe hartia asta virtuala ce e in interiorul meu.Nu exista o cale usoara prin care sa ies din asta. De fapt exista,dar eu mereu ma complic si caut alte cai.
Oare cum o sa fie de acum incolo? O sa fie diferit,cu siguranta,dar tot nu pot asimila vorbele care le aud.
4 cuvinte mari si late.2 propozitii. Rasuna mereu in mintea mea. Pe astea le pot asimila,dar restul? Restul cuvintelor sunt ulei,eu sunt apa. Ce ne facem?

Ce ar trebui sa fac cu toate resturile astea de sentimente? Nu cred ca ai idee de locurile in care te gasesc,in interiorul meu.Lasa-ma pe o margine de drum,agata-ma ca sa ma usuc.
O sa traiesc in visele mele,nu o sa accept niciodata dura realitate,asa cum am mai zis,realitatea prea cruda pentru mintea mea visatoare.Voi,lucrurile ce nu ar trebui sa fiti aici,inca traiti intr-o viata care nu este a voastra.O acaparati incetul cu incetul si folositi puterea de convingere asupra sarmanei victime.
Raman pe un colt de luna,uitandu-ma in jos si observand lumea,facand greseli si bucurandu-ma de ele in continuare,cu tupeul meu infinit si dubios.


Contemplare.

Published by Scarlet under on 12:00 AM

Incapatanare.
Decizii.
Fraze.
Propozitii.
Sentimente.
Amintiri.
Nou.
Ciudat.
Sentimente..

O intamplare care te face incapatanata,te face sa iei o decizie pe care o prezinti in fraze,iar apoi in propozitii.La ele adaugi sentimente,care provin din amintiri,si se completeaza cu sentimentele noi si ciudate pe care le simti.
In momentul asta nu stiu cine sunt.
In momentul asta nu stiu ce simt si ce simt.Ce vreau si ce trebuie sa fac.
Hai sa ne avantam in abisul amintirilor,sentimentelor si lucrurilor noi.Sau vechi.
Nici nu stiu cu cine vorbesc acum.Adica la cine ma refer.
Tu imi spui ca incapatanarea mea care a dat nastere la ideea asta ma va face sa pierd tot.
Cum sa pierd ce nu am avut niciodata?
Te rog sa incerci sa ma faci si pe mine sa inteleg asta.
Cum sa pierd ce as vrea sa am?
Dar ce vreau sa am? Pot sa am tot?
Nu.
Trebuie sa aleg? De ce.
Vreau totul sau nimic.
Si..daca nu pot avea totul..
Imi pare rau sa-ti spun dar..
Prefer sa am nimic.
Stiu ca tu vei incerca sa ma faci sa ma razgandesc in continuare.
M-ar auzi daca i-as striga numele?
M-ar tine in brate daca ar stii de ce mi-e frica?

In realitate postul este destinat mai multor persoane.
Pentru ca..eu sunt..proaputin confuza.
Si imi iamginez diferite situatii.
Vreau sa-mi scoata cineva toate gandurile astea.
Si daca..cum ar fi..?
Dar daca.. nu,de ce ar face asta.Si daca..
Poate nu ma abtin.


~ S.
® ♪ Scarlet

Galben-ocru≈

Published by Scarlet under on 10:53 PM

Daca ar fi sa ne luam dupa cantece care imi amintesc de tine ar insemna sa numaram secundele dintr-un an..
Esti ca o briza.. apari in mintea mea cand ma astept mai putin si poti porni o furtuna imediat..
Iar eu nu pot sa te tin in frau..
Incetul cu incetul am ajuns aici.
Te-am pierdut atat de devreme.
Am incercat sa gasesc drumul singura,nu stii cate am facut pana acum.
Habar nu ai de cate ori am incercat sa te fac mandra..
Sa-ti onorez numele,dar tu niciodata nu mi-ai spus "la revedere.."
Acum ca nu mai esti,arunci cu umbre din trecut..
Nu plange,nu suferi.. o sa te astept.. nu o sa ma evapor.
O sa te astept,in caz ca vrei sa te intorci,o sa te protejez de la departare..
Tu si toate amintirile,aici veti ramane..
Nu-mi vine sa cred ca ai facut asta,ca nu-ti pasa,
ca dupa toti acesti 4 ani in care te-am iubit la nebunie tu ai putut spune niste vorbe la nimereala,ai putut da cu piciorul in mine,in sentimentele mele fata de tine,ale noastre..
Nu vreau sa ma mai consum cu tine,desi asta este deabea inceputul.
Deabea am inceput,acum o sa ma bantuie iubirea pe care ti-o port,zi si noapte.
Ai vrut sa-ti spun tot,sa ma descarc,desi mai am multe de spus,
dar nu am vrut sa fiu insensibila.
Ai auzit,ai ascultat vreodata ce ti-am spus?
Ai citi vreodata ce ti-am scris?
Te jucai.Ai pariat tot ce nu aveai si ai pierdut.Cat de oarba poti fi?
Spui ca nu mai suporti?
TREZESTE-TE! MAI E!
Deabea ai facut pasul in afara marginii.
Deabea acum incepi sa decazi..
Ce e maine fara tine? E asta ultima noastra imbratisare?
Mereu voi fi alaturi de tine,sunt ancora in marea de tristete ce te inconjoara..
Nu exista limite la ce voi face, te iubesc pana la moarte..
Ce e maine fara tine..?
Amintiri.
Nu ma lasa sa trec peste.Sunt intr-o cusca,lovesc peretii,nu vad nimic.
Incerc sa scap dar parca ceva ma trage inapoi..
Ce e? E gustul care mi-a ramas,singurul lucru care mai e in viata.
Singurele lucruri care mi-au ramas.
Amintirile.
De ce facem asta?
Fa ce vrei,eu tot te (va) iubesc.
Si..te (va) astept..



~ S.
® ♪ Scarlet

Incalcire veninoasa.

Published by Scarlet under on 11:43 PM
Ce faci?
Nu te-ai saturat de circul asta?

Nu te-ai saturat sa faci fite si sa copiezi cuvintele altora,sa spui pe net ce nu ai tupeu sa spui in fata? De ce faci asta?
Nu te-ai saturat de sentimente false? Daca sunt o persoana rea,tu nu ma placi,atunci cred ca tot o sa fac asta cum vreau eu. De ce sunt acuzata acum? Care sunt premisele tale? Care e verdictul?
Nu mai sunt cea pe care o stiai,m-am schimbat,nu sunt perfecta,stiai asta,da-i bice si trateaza-ma ca o straina daca nu poti accepta ca persoanele se schimba.
De ce imi vars furia aici cand as putea sa-ti spun toate astea in fata? Ma uit la tine si vad cum iti dai click la viata.
Ignoranta e noul tau prieten.
Incerci sa te dai bine pe langa cat mai multa lume,dupa care ii barfesti pe la spate cu cei pe care ii consideri adevarata ta familie.Iar ei au tupeul si iti spun in fata toate lucrurile care nu le suporta la tine.
Tu de ce nu poti face acelasi lucru? Stau si ma intreb cu ce creier,cu ce neuroni dai tu rezultatele astea in capusorul tau.
Cum am ajuns aici? Obisnuiai sa spui ca ma cunosti atat de bine.
Dar oh.. stai,nu ai nici cea mai vaga idee ce se intampla in capul meu si cat de rea pot fi.
E un circ,adica cerc,cercul vietii.
Nu esti un judecator,dar daca ai de gand sa ma judeci eu nu am de gand sa-ti ascult lamentarile,vreau sa-ti vad asa-zisa furie si durere.
Da-i bice si trateaza-ma ca pe un strain,e frumos,te si vad cum te intorci la mine.
De ce? Pentru ca stii ca ai nevoie de mine,pentru ca stii ca eu te pot ridica la cer dar eu te pot si scapa accidental.
Aceleasi gesturi,minciuni,trucuri,nu mai dau rezultate.
Dar incearca,eu te sustin,ai tot sprijinul meu.
Pe lumea asta gresesti,pe lumea asta platesti.
Stiu ca vrei sa te intorci,stii ca vrei sa te intorci,stii ca ai nevoie disperata de putin din personalitatea mea,pentru ca mereu ai vrut tupeul meu nesimtit,mereu ai vrut abilitatea de a fi in stare sa vorbesti cu cineva fata in fata si sa-i spui tot ce gandesti.
De ce nu fac eu asta acum? Pentru ca uneori,nu e bine sa-ti dai masca DIRECT jos de pe fata.
Uneori e bine s-o inlocuiesti.Uneori e bine sa te prefaci ca poti fi un copil incapatanat,un copil obraznic si imatur,care habar n-are ce face,si da in bobi,cand de fapt iti lingi buzele gandindu-te la cum ai putea sa storci mai mult.
Oops,tocmai am dezvaluit putin din mintea mea.Oh,ce pacat.
Daca nu poti accepta asta poti sa pleci.E bine.
Sunt ca o boala care pune stapanire pe tine,incet incet,sau repede,depinde de tine.
Vrei sa afli antidotul dar atunci cand il ai in mana,il scapi si se sparge,pentru ca ai devenit dependent/a.

Ce faci?
Nu te-ai saturat de circul asta?

~Scarlet. x

Intimitate calcata.

Published by Scarlet under on 11:37 AM
Am inceput sa alerg din nou,de data asta am dat de un tunel.Sunt un explorator,o insecta in aceasta uriasa lume a mintii,a inimii mele.Nu stiu niciodata ce ma asteapta si urasc chestia asta.
Vreau sa trec de partea cealalta,dar tot ce vad e o usa. O usa tot rosie,un rosu sangeriu,care parca fierbe.
Mi-e si frica sa pun mana pe clanta,sa nu se lipeasca de maner.
Ma apropii incet,cu pasi mici,cu sfiala pun mana pe clanta,si apas.Deschid incet,ma uit inauntru..intuneric..
Minunat,cea mai mare fobie a mea,intunericul.
Iar singura cale de a vedea ce e la capatul tunelului este sa trec prin el..Ce-a-nceput acum?
Inauntru e foarte cald,nu stiu cum voi reusi sa-l strabat.
Iar imi musc buza si intru.Usa se tranteste in spatele meu.
Nu vad nimic,nici nu mai stiu cu ce sunt imbracata.
Fac un pas si calc in..nisip? De ce e nisip in tunel? De ce nu e pavat? Macar daca se intampla sa ma impiedic de ceva si sa cad nu o sa cad pe tare.
Inima : "Nu,dar o sa ai nisip in gura,par si ochi,desteapto,daca o sa cazi."
Spune chestia din interiorul meu.
Eu: "Si ce? Macar e mai bine decat o vanataie undeva,sau un gat rupt."
Inima : "Da,dar nisipul in ochi ustura."
Eu : "E atat de intuneric aici incat nisipul nu o sa-mi vada ochiul si nu o sa stie unde sa intre,asa ca taci."
Inima : "Atunci o sa ai nisip in pantaloni!"
Eu: "Am macar pantaloni pe mine?"
Imi pun mainile pe picioare si simt ca am niste pantaloni scurti. Bine macar ca am pantaloni.
Eu: "Si bluza? Oh,am un maieu. Care vine pana mai sus de buric."
Parca merg la plaja.Imi mai trebuie apa.
As vrea sa fie lumina,sa vad cat am de mers,si ce ma asteapta.
Fac un pas,doi,trei.Merg putin. Merg pe mijloc,ma rog,nici nu stiu daca are mijloc,stiu ca incerc sa pastrez o linie imaginara,dreapta,din moment ce nu pot sa vad mi-e frica sa ma apropii de margini,daca exista asa ceva.
Mai fac un pas,ma impiedic de ceva si cad.
Eu : "..Exact cum ai zis,am nisip in par."
Inima : Alta data sa nu ma mai contrazici."
Eu : "Mda,mereu te-am ascultat,m-am gasit acum sa nu te mai ascult.
Mereu te-am ascultat si am avut de castigat..dar si de pierdut,dupa acel castig.."
Inima : Da,dar macar ai facut ce am vrut amandoua,ceea ce trebuia sa faci,nu vreo prostie ce o gandea mintea ta."
Mintea : Hei,nu va luati de mine,am crezut ca asa e cel mai bine."
Eu : Bine,lasa-ne acum.
Incep sa plang fara sens.Lacrimile imi traverseaza obrajii si cad pe nisip si devin fosforescente.
Dar un fosforescent rosu,nu verde.
Inima : "Iar plangi ma?Nu te-ai saturat? Vrei sa mai arunc cu globule albe in neuronii tai sa-i trezesc la realitate?"
Eu : "Lasa-ma..Ma bantuie amintirile,si de fiecare data cand imi aduc aminte imi vine sa ma ghemuiesc intr-un loc si sa raman acolo,sa hibernez,sa alunec intr-o dimensiune paralela unde lucrurile ar fi continuat asa cum erau atunci.
Si acum ma refer la toate amintirile mele fericite..
Iti dai seama cate gauri negre ar avea lumea asta? "
Si la ce bun,daca ne impiedicam de o lacrima si cadem.
Probabil drumul asta duce in trecut,din moment ce ma simt mai..ciudat cu fiecare pas.
Inima : "Hei,trezeste-ti putin mintea."
Eu : " Ce? "
Mintea : "Da? ce e?"
Inima : "Tu auzi asta?"
Mintea : "Ce sa aud?"
Inima : "Tipetele astea,si pasii aia plini de ura."
Eu : "Despre ce toti aberati acolo?"
Inima : "Taci.Asculta."
Si deodata vad eu ce auzeau ele.
O multime de ochi rosii privind cu ura,cu fericire,cu tristete,la mine.
Dau sa ma ridic dar parca picioarele mele sunt ingropate in nisip.
Eu : "Ce fac?Cum ma ridic?"
Inima : "Hai odata!Ridica-te! Fugi!! "
Mintea : "Unde sa fuga?Chiar nu gandesti?Tu vezi ceva aici?Ca ea nu vede."
Eu : "Chiar,unde sa fug?De ce sa fug?Alea sunt amintirile mele,desteapto,de ce sa fug de ele?"
Inima : "Bine,atuci lasa-le sa vina,sa vedem ce se intampla."
Eu: "..Mai bine nu,am toate amintirile de care am nevoie aici,in mine.Hai,SUS!"
Imi infig degetele printre firele de nisip si ma ridic,parca eliberandu-ma de o greutate imensa.
Si incep sa fug,vad un punct rosu in zare,cred ca e tot o usa.
Mintea : "Hai,mai repede!Nu mai ai mult!"
Eu : "Bine,incerc,nu ma mai incurca,minte care incerci sa fi logica."
Mai am un pas. Sau doi.
Sar spre usa,apas pe clanta cu toata puterea,ies afara si trantesc usa.
Ma sprijin de ea cu spatele.Simt cum..
Inima : "Oh,minunat,pot sa treaca prin usa."
Incerc sa ma dau de acolo dar sunt conectate la spatele meu.
Ma uit imprejur,si vad o carare de pamant.Macar nu mai e nisip.
Iar acum? Va urma.Nu stim ce.Hai.
Mintea : "Venim."
Inima : "Normal ca venim,termina cu logica ta de balta."

~Scarlet.

Tuse seaca.

Published by Scarlet under on 10:22 PM
Titlul se trage de la tusea mea seaca pe care am avut-o cand ma gandeam ce sa scriu pe blog.Asa,deci,momentan sunt eu,sunt fericita,visez,ma lupt,iubesc,astept.
Ca sa ce? Ca sa cad din nou.Ca sa-mi dau seama ca dupa ceva timp,durerea asta o sa fie fericire,durerea asta o sa fie folositoare.
Ma doare capul,sunt bolnava.Am racit din nou,si ma lupt cu raceala asta,eu sunt eu,nu ma trage pe mine o raceala in jos.
De ce trebuie sa fim vinovati?De ce trebuie sa ne simtim vinovati? Stiu ca am zis ca as muri si as face orice pentru oricine,dar as si distruge pe oricine,nu conteaza cine e,de cat timp il/o cunosc, ce mi-a facut,daca eu as vrea si as avea nevoie de chestia asta.
L-as ignora/As ignora-o total,si pur si simplu i-as distruge prin vorbe,sau chiar fapte,daca am nevoie sa fac chestia asta.Dar eu stiu cui i-as face asta si cui nu.
Zic lucruri fara sa gandesc,fac lucruri fara sa gandesc.Nu stiu de ce,asa ma simt eu bine.
In capul meu se petrec o gramada de chestii,as abera in continuu,dar nu-mi ajung paginile de pe blog pentru a face chestia asta.
Am cazut.Nu mai sunt eu.Momentan tot cad,si tot astept.
Exact intr-o secunda s-a intamplat.
Ma gandesc,nu stiu incotro ma indrept,urasc sa nu stiu ce o sa se intample.
Daca chestia asta,"urasc-sa-nu-stiu-ce-o-sa-se-intample" era o persoana,o torturam,cu cea mai mare placere,pana murea.
Si apoi o reinviam si o torturam din nou.
Tocmai am gasit o melodie care spune exact ce simt eu.
Gata,m-am indragostit de o noua trupa.
Heh,stii,astept.Si visez.
Si rad cand imi amintesc.

~Scarlet.

Concluzie,partea a doua.

Published by Scarlet under on 8:52 PM
Si cu cuvant ma faci bine.
Ma vindeci,ma faci sa plang cu lacrimi de fericire,nu stiu de ce.
Ma faci sa zambesc si sa visez,cum nu a mai facut-o nimeni..
As traversa 7 mari sa ajung la tine,n-as dormi mii de zile ca sa-ti dau ce-ti apartine.
Sa te fac si eu bine..
Uh,uite ce visatoare sunt,sper sa am dreptate.
Sunt si incapatanata,iti dai seama ca nu renunt usor.Oricine isi da.
Si copilaroasa..asta se vede de la prima vedere.
Te uiti in ochii mei si vezi.Scrie pe fruntea mea,mare "COPILAROASA CU C MARE!"
Uh imi curge rimelul.Ma dau si eu cu rimel intr-o zi si trebuie neaparat sa incep sa plang?
Macar sunt lacrimi fericite. Stai,asta suna ciudat. Sunt lacrimi cu pantofiori mici si rosii,de lac,care alearga pe o campie inverzita,una inspre alta,ca sa se imbratiseze,foarte incet,cu zambete largi pe fata si lacrimi in ochi?
Vreau sa-ti arat calea cea buna,nu o mai evita.Te voi apuca de mana si nu-ti voi da drumul vreodata,iti promit,e un lucru pe care ti-l pot promite sigur.
Ti-am aratat o poezie,si ai fost atat de.. nici nu am un cuvant pentru tine,mi-ai zis exact ce am asteptat sa aud toata viata mea,am asteptat acele cuvinte care sa ma scoata la lumina,care sa aduca un zambet real pe fata mea,si tu le-ai spus.
Si eu,in caderea mea libera,m-am oprit,asa,in aer,am injurat si am asteptat sa fiu azvarlita in sus de curentul puternic al vorbelor tale.
Eram un musafir iar tu m-ai facut un membru al tau.
Nici nu mai stiu ce sa aberez,incerc sa ma exprim coerent dar chiar nu mai pot,m-ai ridicat dintr-un cosmar,m-ai purtat intr-un vis ca apoi sa-mi dai drumul intr-un vis de cosmar.
Si eu cad,si nu stiu cand aterizez,dar stiu ca vreau sa ma prinzi.
Stiu ca vreau sa ma trezesc din cosmarul asta.
Vreau sa plutesc incetisor pe un nor,pana in Australia,sa vad cocorii,si alte pasari migratoare,sa vad avioane,sa fac cu mana la pasagerii din avioane,si ei sa se intrebe ce naiba caut eu pe norul acela.Si dupa,vreau sa cad intr-un rau,si sa plutesc alaturi de somon,si sa trec printre ursii care incearca sa prinda peste,sa le fac cu mana si ei sa mormaie ceva acolo.
Si sa ajung intr-un lac,undeva,ca intr-un vis,unde sunt inconjurata de niste insecte ca niste fluturi,rosii,inconjurati de ceva stralucitor si rosu.
Si sunt in lac,sunt inconjurata de copaci,de o padure deasa,si in spate o cascada cu apa argintie,care curge limpede si incet.Te strig si tu ajungi aici cu viteza luminii.Treci prin toate cuvintele,gandurile si amintirile mele,exact asa cum ai trecut prin inima mea.Dar te-ai oprit acolo.Acolo si in capul meu.
Stau in picioare ca sa pot sa aberez.
Si sa sper.
Si sa visez.
Si sa astept.
Si sa fiu copilaroasa,incapatanata si visatoare.
Si sa... sa spun.

~Scarlet.

Concluzie.

Published by Scarlet under on 8:45 PM
Sunt proasta,visatoare,copilaroasa,imatura,incapatanata.
Dar tot aici sunt si astept. HA!

Muta.

Published by Scarlet under on 11:46 PM
Incerc sa-mi spun ceva,sa scot un cuvant pe gura dar nu pot,incerc sa urlu,sa zbier,sa scot tot din mine cu ajutorul corzilor vocale ce au rostit alte dati cuvinte asa frumoase,si alte dati asa urate.
Dar nu se intampla nimic,sunt coplesita de sentimente,sunt plina pana peste cap,dau pe afara,sub forma de lacrimi,sarate,amare,dulci,nu stiu,nici nu-mi pasa.
Doar stau si le simt cum aluneca incet pe obrajii mei,infruntand caldura nebuneasca,traversand desertul porilor pielii,aducand o inundatie dorita,placuta si linistitoare.
Incercarile de a vorbi par a fi tipete care sunt prea tari pentru a fi auzite,in genul fluierelor pentru caini,pe care numai cainii le pot auzi.Asa sunt si tipetele mele.Numai eu si alte cateva persoane le pot auzi.
Nu mai suport,sincer nu stiu cat timp mai rezist sub chestia asta,vreau sa fug si sa scap.
Fi rabdatoare,Scarlet,durerea asta o sa fie si ea buna de ceva.
Ai aprins ceva in mine ce nu am stiut ca exista,ai dat un nume,si dupa ai fugit.
Fi rabdatoare,Scarlet,mai primeste cateva cutite in spate,asteapta,si visele tale vor deveni realitate.Nu vrei sa ranesti pe nimeni,doar iti vrei visele implinite.
A fost prea mult sau prea putin?Treziti-ma,traiesc un cosmar.
Vorbele tale reci sunt otrava pentru urechile mele,ce faci si ce zici nu se leaga,nu stiu daca trec de noaptea asta.
Sunt un musafir,care trece neobservat printre platourile de prajituri,care are timp sa stea sa guste din fiecare chestie,mai putin din cele cu capsuni/ciocolata pentru ca nu-mi plac.
Singuratatea e un loc frumos de vizitat,dar nu e bine sa te cazezi acolo.
Iar vreau sa citesc minti,iar vreau sa intru in colturile dovlecilor vostri de pe umeri,si sa vad ce nutriti voi acolo,sa va ajut sa faceti deciziile cele mai bune,si sa nu mai fiti ingrijorati.
Dar nu pot,si va intreb in continuu ce se intampla,ca sa pot sa ajut.
Aberatii.
Si tot sper si astept.

~Scarlet.

Tipa de la cardiologie si copilul mic de la urgenta.

Published by Scarlet under on 10:46 PM
Un oximoron minunat,zambetul inocent al unui copil nestiutor,si zambetul plin de durere dar plin de fericire in acelasi timp,al unei femei mature,de 53 de ani.
Eram azi la cardiologie,pentru nu stiu ce cardiograma,si am intalnit acolo o persoana care mi-a facut ziua mai frumoasa. Se uita la mine,cu niste ochi blanzi si calzi,si cu un zambet senin.
A inceput sa vorbeasca cu mine,atunci cand am intrebat asistenta daca imi face vreo injectie,adaugand faptul ca mi-e frica de ace.
Atunci a venit langa mine,si mi-a spus ca injectiile sunt cea mai rapida cale de vindecare,intra direct in sange,si reactiile adverse sunt aproape inexistente.
Nu ma cunostea,nu o cunosteam,dar a inceput sa-mi vorbeasca despre problemele ei.
Mi-a spus ca a fost operata de cancer de 2 ori,ca si-a pierdut parul,dintii,era internata in spital,iar doctorii ii spuneau ca are 99% sanse sa moara. Ea le-a raspuns hotarat ca nu va muri,ca va trai.
Trebuia ca pieptul si abdomenul ei sa fie facute din plastic acum,la ce conditie avea atunci,dar a avut,dar a avut vointa si autosugestie si s-a vindecat.Ma uitam la ea,in timp ce ascultam cum imi dezvaluie detaliile vietii ei,unei straine,unei fete despre care stie numai ca are frica de ace.
Asa o diferenta.
Eram azi,la urgenta,pediatrie. M-am asezat pe canapea pentru ca ma luase ameteala, si am inceput sa ma uit in jur. Am zarit un copil de 1 an sau ceva,care mergea vesel,tinandu-se de mana mamei sale,pe holurile etajului.M-am gandit cum va ajunge acel baiat,la 15 ani,cum o sa injure,cat o sa fumeze,cat de..interlop se va crede,cate pile va avea,cate haine Armani si Versace va avea,si cum va incerca sa cucereasca fetele punandu-le "o muzica".
De ce nu le pui doua muzici?
De ce spun toate astea despre acel pitic? Pentru ca face parte dintr-o alta cetatenie,si nu vreau sa fiu rasista,nici nu sunt,dar majoritatea persoanelor din acea..etnie,ajung asa. Am avut si eu un fost coleg de clasa,care la inceput era calm,la locul lui,iar dupa a devenit exact asa cum am explicat mai sus.
Ma gandesc,chiar nu putem sa schimbam lumea?
Spun "putem" pentru ca stiu ca eu singura nu pot.
Poate pot sa schimb cateva persoane,dar o lume intreaga nu pot.
As vrea,dar nu ma simt in stare.
Tipa de la cardiologie m-a facut sa ma simt mai bine,m-a facut sa-mi dau seama cat de multa vointa trebuie sa ai pentru a continua,m-a facut sa-mi dau seama ca trebuie sa am acea vointa,o am,dar am nevoie de un motiv pentru care s-o arat. Mereu exista ceva pentru care sa ma lupt.
Se intampla incet.
As fi vrut sa-i cer numarul de telefon si sa o sun,sa mai vorbesc cu ea,era o persoana foarte deosebita. Desi avea 53 de ani,si in ciuda tuturor necazurilor pe care le-a avut,arata de 39-40.
Ea ar trebui sa fie un exemplu pentru noi toti.
Mai am si momente din astea.Unii le-ar numi momente de luciditate,eu le numesc vise.
Pentru ca incep si sar din neuron in neuron,si ma rostogolesc pe venele visarii,ca in fiecare zi.
Si astept,si visez.

~Scarlet.

Prea multe idei.

Published by Scarlet under on 12:10 AM
Inca imi aduc aminte.De tot.Cuvintele,si sensurile.
E sange peste tot,acum totul pare clar.Cat de cat.
Am fugit ca vampirii de soare,de 1000 de sori,chiar daca trebuia sa stam.
Dar noi am fugit,departe,si totul s-a dus.
Poate ca nu am planuit totul chiar ca la carte.
Am fugit. Am fugit de? De ce anume? Din ce cauza?
Ne sincronizam ceasurile pe secundele pe care le-am pierdut.
M-am uitat in sus si am vazut,stiu ca am fost vazuta.
Am vrut sa fur cerul dar am fost prinsa.
Ai dat un nume golului din mine si ai fugit. Nu vrei sa te intorci?
Suntem toti bine,pana in ziua si momentul in care incetam sa mai fim bine.
Suprafata luceste,iar interiorul se descompune.
Ne luam la intrecere cu apusul,si mai avem putin si castigam.
Si am fugit. Da,am fugit ca vampirii de soare.
Chiar nu am planuit ca la carte.
Viata nu trebuie planuita,las-o sa curga,vezi ce se intampla.
Vise,asteptare si speranta,asta se intampla.

~ Scarlet.

Apasare.

Published by Scarlet under on 8:28 PM
Toata lumea se misca la fel,in acelasi timp,in acelasi ritm,prin acelasi aer,cu aceleasi vechi griji,probleme.Fiecare apasa pamantul,cu greutatea lor,cu problemele si grjile,calcand pe acelasi pamant,cu fiecare pas.
Si in mijlocul pamantului este o persoana care le suporta pe toate,de milioane de ani,si apasand pamantul,cercul in care este aceasta persoana se strange,si o distruge,incet incet.
Amintirile cheama,invaluie,musca,isi infig coltii si nu ma lasa.
Nici nu vreau sa ma lase,stati cu mine,sunteti tot ce mai am.
Peste tot exista cate ceva care imi aminteste.
TREZESTE-TE! Tipa cineva.
MAI E! MULT! INCA NU S-A TERMINAT! Aud pe altcineva.
Da,o sa suport,daca la sfarsit ma trezesc si o sa am tot,mai suport.
Pune-mi in spate tot ce ai,fa-ma sa nu mai simt nimic,nu vreau sa mai vad cum te incrunti,da-mi toate grijile tale,da vina pe mine,descarca-ti nervii si fi linistit.
Ce ai?De ce ai nevoie? Te pot ajuta. Iti pot da tot ce e mai bun,la schimb pentru tot ce e mai rau din tezaurul tau.
Durerea asta de cap imi captureaza toate simturile si ma face un zombie beat,disperat dupa necazuri,voluntar la toate prostiile si tampeniile.
Nicio pastila nu ma mai poate aduce la realitate,fug de toate cuvintele de alinare,m-am saturat de oamenii care incearca sa te compatimeasca.Ce cuvant ciudat "compatimire". Suna atat de ciudat,prima oara am crezut ca se scrie diferit.
Prinde aceste cuvinte,aceste soapte arzatoare si pline de sentimente intr-o cutie,pastreaza-le,adora-le,da-le foc si ingroapa-le de vii,fierbe-le in acid sulfuric si da-le la hienele infometate ce abea asteapta sa se infrupte din cuvinte optimiste.
Inca o victima cade,in urzeala asta nefasta care e opera ta,nu stiu a cui,dau vina pe un personaj imaginar pentru ca de fapt nu e vina nimanui,si daca e vina mea,nu vreau sa o accept pentru ca sunt incapatanata.
Stau pe marginea unei cladiri,mai am putin si cad.Sunt pe margine,dar as putea sa ma insel.
Am gasit un umar,un motiv. M-am uitat inca o data si am sarit.
Daca peretii ar vorbi m-as ruga sa-mi spuna ce sa fac.
Genunchii mi se inmoaie,imi tremura mainile,tine-ma strans.
Daca nu ai avut intentia sa pleci,atunci trebuia sa ramai.
Am cazut printre nori,tipand,intinzand mana dupa speranta.Trage de un fir,lasa-ma sa respir.Cuvintele tale ma alina,nu imi place linistea. Ghideaza-ma pe drum,inainte sa ma pierd din nou.Fi busola mea,pana se termina infinitul.
E cineva cu o pusca la capat,care imi spune ca trebuie sa am grija.Cred ca ar trebui sa ne oprim si sa auzim.Nimeni nu are dreptate cand toti gresesc. Daca spun ce gandesc,toti vor fi impotriva.
Opriti-va,ce se aude? Ceva se duce-n jos.
De cand am invatat sa zbor,nu vroiam sa mai cobor.Dar am vazut cat de arzator e soarele si m-am razgandit.
Delirez.
Sunt obosita.
Mi-am rugat aripile de demon sa ma duca departe de aici,de caldura asta sufocatoare si obositoare.
Sus pe un varf,poate de acolo o sa vad raspunsurile.Sa ma confesez de la inaltimi ce iti taie respiratia,unde nimeni nu poate sa ma auda,toate fricile si grijile mele cad precum lacrimile.
Inchid ochii,se lasa cortina.
Credeam ca ti-am vazut privirea,m-am inselat,halucinam,visam.
Cerul e martor,stelele canta.
Astept,sper si visez.

~Scarlet.

Stupizenie cretinizata.

Published by Scarlet under on 11:12 PM
Chiar foarte stupid,eram eu doar eu pe moment,pana mi-am dat seama in ce situatie sunt.
Pana m-a luat ameteala si oboseala,pana am ascultat o anumita melodie si mi-am amintit tot.
Apasa pe un buton.
Si totul explodeaza.
Milioane de particule vor pluti prin aer,neincrezatoare,traversand printre oxigen si dioxid de carbon,cu frica,fara sa stie unde se duc,fara sa tina seama de gandurile meschine pe care le au,fara sa tina seama daca vor mai trai,daca se vor mai intoarce vreodata sa vada ce se intampla,daca le mai asteapta cineva.
Sunt obosita.
Poc.
Brusc,particulele nu mai plutesc,totul cade,si cade.
Particulele se impletesc,se intalnesc intr-un dans rece dar arzator,se tin de mana,se strang in brate,formeaza combinatii,incearca sa raspunda la intrebari,sa citeasca gandul celeilalte.
Ustura.
Cad rapid,greu,nu se opresc,sunt stupefiate,aerul care le inconjoara le sufoca,sunt ametite,simt ca vor ceda,dar totusi au ambitie si nu se lasa pana nu mor.Nu se lasa pana cand nu simt suprafata pe care aterizeaza strivindu-le corpurile si trimitandu-le in uitare.
Nu mai simt nimic,vor doar sa simta un singur lucru,asa ca asteapta.
Si sunt rabdatoare,sunt frustrate si incapatanate.
Ah.
Si aterizeaza.Fiecare produce un sunet diferit,grupat,sau singur,nu conteaza,e diferit,e unic,e minunat. E melodios,te imbie. Te imbie sa te alaturi lor,la visare,la asteptare,la speranta.
Te atrag intr-un vis,intr-un cosmar frumos,intr-o capcana,cu sunetele lor,cu mirosul lor,si nu te lasa sa scapi. Te inconjoara,si te cuprind pana la piele,iti intra prin piele,pana in adancul corpului,te cuprind si iti captureaza sufletul.
Imi dau seama.De aia nu am viitor.De aia nu am prezent.
De fapt le am pe ambele.Bazate pe vise.
Si visele raman mereu tinere.
Si visez,sper,astept.

~Scarlet.

Stupizenie.

Published by Scarlet under on 10:02 PM
Totul s-a intamplat din dorinta aia stupida.
Dar nu,nu renunt. Nu merge,nu la mine.
Azi sunt optimista. Cred ca imi revin.
Sau nu,sunt doar eu din nou,pe moment.
Pana imi dau seama ce se intampla,din nou.
Am o dorinta ciudata de a ma imbraca intr-o rochie lunga,verde inchis,de vara,cu niste balerini negri, si o bentita rosie pe cap,si de a merge asa pe plaja,si de a ma plimba asa,cu balerinii in mana,si cu mp3ul in urechi,asa melancolica,batuta de vant si mangaiata de razele soarelui.
Si vreau sa ma intalnesc cu cineva,la fel de melancolic,si sa vorbim despre orice.
Cu oricine,nu-mi pasa.
Vreau sa rad cu pofta,vreau sa ma odihnesc,vreau sa zic stop si s-o iau de la capat.
Si sa repar tot de data asta.Pe mine,pe tine,pe toata lumea,lumea,si tot.
Vreau sa ma bucur de fiecare picatura de apa,fiecare raza,fiecare frunza cazuta pe fruntea mea,fiecare nota muzicala,fiecare nor ce are o forma ciudata.
Iar visez.
Vreau sa vina un spiridus si sa-mi spuna ca dorintele mele vor deveni realitate.
Cat trebuie sa platesc? Nu-mi pasa. Platesc indoit,intreit. Las si bacsis.
Vreau rochia mea.
Continui sa visez,sa sper si sa astept.
Aberez.
Ma duc sa fac un dus sa-mi revin la aia-fara-rochii din mine.
Tot visez.

~Scarlet.

Obosita.

Published by Scarlet under on 11:41 PM
Speriata si singura.
Nu stiu ce sa fac.Aberez aceleasi prostii in fiecare noapte.
Imi petrec noptile paralizata in pat,cu ochii deschisi,incercand sa las oboseala sa puna stapanire pe mine.
Ore de nisip scurse printre degete robotice,nici macar nu pot sa aprind lumina sa citesc pentru ca as trezi pe cineva.
Am nevoie de ajutor dar nu indraznesc sa-l cer,iar atunci cand o fac il refuz imediat,nedandu-mi seama ca imi fac rau singura.M-am saturat de acest tot care se strange in jurul meu,acest tot infinit care ma inconjoara,care inca se strange si nu ma lasa sa respir.Acest tot care ma sufoca,ma face trista dar fericita,acest tot de care nu pot sa scap.
Stau si fac nimic,stau in pat fara vreun rost,fara sa ma gandesc la ceva,si daca ma gandesc,in minte imi rasar intrebari stupide sau inteligente,fara raspuns.
Incerc sa-mi dau seama de o gramada de lucruri,creez poteci,raspunsuri,care duc la noi intrebari,si se formeaza un lant imens si foarte lat,de intrebari care poate intr-o zi isi vor gasi perechea,adica raspunsul.
Ce naiba se intampla? Toate lucrurile rele parca sunt indreptate asupra mea.
Fa asta,fa aia. Du-te acolo,vino aici. Mai fa asta,mai fa aia din nou.
GATA!
M-am saturat.Aud aceleasi repli-
Boom.Poc.
Gata. S-a spart. A cazut si s-a dus naibii.
Intr-o secunda totul s-a pierdut,si eu am aterizat pe fundul inimii mele.
Si stau asa,in oceanul asta de sange de aici,cu ochii deschisi,ma uit la bulele de aer ce plutesc cu nerusinare printre globulele rosii.
Vreau sa stau afara,pe un camp deschis,sa opresc timpul,si vreau ca vantul sa-mi ia toate intrebarile si sa le sufle departe.
Sa-mi ia toate gandurile,toate ingrijorarile si prostiile din cap,vreau sa ma ameteasca cu parfumul lui si sa ma impinga in visele mele fara sfarsit.
Ceva a fost spus,nu stiu daca trebuie sa continui sa ma agat de acel lucru,sau sa-mi dau drumul.
Pentru ca stiu ca daca imi dau drumul nu o sa fie bine. O sa fiu iar in cadere libera,si de data asta nu o sa ma mai pot opri. Si o sa cad,iar cand voi ateriza totul se va strica. Eu nu o sa mai exist, nu o sa mai fiu aia optimista si mereu visatoare,si cu zambetul ala tamp de pisica pe fata.
Momentan puteti incepe sa tineti doliu,pana cand apare un saman sa ma invie. Daca apare. Iar aberez.In starea in care sunt nici nu pot sa leg doua cuvinte.
Vreau sa ma odihnesc,sunt obosita. Dar nu pot. Azi-noapte am stat si am numarat fulgerele. Au fost 14. De fiecare data cand vedeam un fulger mi se parea ca o mica parte din mine se duce sa-l alerge,sa vada unde se retrage,si sa-i puna lui intrebarile pe care eu nu indraznesc sa le adresez nimanui. Iar daca acel fulger nu va avea un raspuns,sa alerge la altul,si la altul,apoi sa treaca la picaturile de ploaie,pana cand poate veni inapoi la mine zicandu-mi :
"Am gasit ceea ce cautai!"
Iar eu atunci o sa-l poftesc la o cafea,o sa-l imbratisez strans si o sa-l ascult cu asa o pofta.
O sa-mi raspunda la toate intrebarile,si eu voi fi fericita pentru ca imi va spune ca visele mele nu sunt doar vise,voi deveni realitate.
Nu sunt nimic.Doar agonie.
Nu mai stiu nimic. Doar sa sper.
Speranta tine in viata.Dar cat poti spera?
Ma omoara chestia asta.E ca o persoana ce a luat o lingurita si scobeste intr-un perete de calcar,putin cate putin.
Am ganduri macabre,fel de fel de scenarii o iau la goana prin mintea mea,sperand sa-mi grabeasca acceleratia sangelui si astfel sa ma faca sa fiu mai vioaie. Dar iata ca nu merge,si eu doar le iau de mana si alerg cu ele,in cautarea rezultatului.
Dar pe bune,ma omoara chestia asta.
Nu stiu cat mai pot rezista,nici nu stiu de ce mai incerc.
As putea sa ma las prada..cui? Gandurilor negre,sau celor albe?
E o lupta intre ele doua,se dueleaza cu replici aprige,sageti inmuiate in veninul Meduzei,care lovesc exact in punctele cele mai dureroase ale corpului,si raman acolo infipte,pentru mult timp.
Si lupta se desfasoara pana cand gazda acestor ganduri cade jos,si lichidul rosiatic o ia la vale pe metalul rece si argintiu,sub clar de luna.
Atat,doar un martor,luna. Doar luna,pentru ca ea a acoperit ochii stelelor,crezand ca aceasta lupta este prea vulgara pentru ca lumina lor inocenta sa poata asista la asa ceva.
Umbre transparente,care soptesc tipator "DE CE?!" ma inconjoara,ma bantuie,nu ma lasa in pace.Ma intreaba in continuu,nu-mi dau pace.
Mi-am pierdut zambetul.
Pe moment.
Astept si sper.

~Scarlet.
 

Lipsum

Oops,mi-a cazut un surub.

Followers