Muta.

Incerc sa-mi spun ceva,sa scot un cuvant pe gura dar nu pot,incerc sa urlu,sa zbier,sa scot tot din mine cu ajutorul corzilor vocale ce au rostit alte dati cuvinte asa frumoase,si alte dati asa urate.
Dar nu se intampla nimic,sunt coplesita de sentimente,sunt plina pana peste cap,dau pe afara,sub forma de lacrimi,sarate,amare,dulci,nu stiu,nici nu-mi pasa.
Doar stau si le simt cum aluneca incet pe obrajii mei,infruntand caldura nebuneasca,traversand desertul porilor pielii,aducand o inundatie dorita,placuta si linistitoare.
Incercarile de a vorbi par a fi tipete care sunt prea tari pentru a fi auzite,in genul fluierelor pentru caini,pe care numai cainii le pot auzi.Asa sunt si tipetele mele.Numai eu si alte cateva persoane le pot auzi.
Nu mai suport,sincer nu stiu cat timp mai rezist sub chestia asta,vreau sa fug si sa scap.
Fi rabdatoare,Scarlet,durerea asta o sa fie si ea buna de ceva.
Ai aprins ceva in mine ce nu am stiut ca exista,ai dat un nume,si dupa ai fugit.
Fi rabdatoare,Scarlet,mai primeste cateva cutite in spate,asteapta,si visele tale vor deveni realitate.Nu vrei sa ranesti pe nimeni,doar iti vrei visele implinite.
A fost prea mult sau prea putin?Treziti-ma,traiesc un cosmar.
Vorbele tale reci sunt otrava pentru urechile mele,ce faci si ce zici nu se leaga,nu stiu daca trec de noaptea asta.
Sunt un musafir,care trece neobservat printre platourile de prajituri,care are timp sa stea sa guste din fiecare chestie,mai putin din cele cu capsuni/ciocolata pentru ca nu-mi plac.
Singuratatea e un loc frumos de vizitat,dar nu e bine sa te cazezi acolo.
Iar vreau sa citesc minti,iar vreau sa intru in colturile dovlecilor vostri de pe umeri,si sa vad ce nutriti voi acolo,sa va ajut sa faceti deciziile cele mai bune,si sa nu mai fiti ingrijorati.
Dar nu pot,si va intreb in continuu ce se intampla,ca sa pot sa ajut.
Aberatii.
Si tot sper si astept.

~Scarlet.