Tonul si starea,sau,Muzica si altitudinea.

Cand ascultati muzica,versurile au vreo insemnatate pentru voi? Un cuvant,un vers,o strofa,va aduc aminte de ceva?Spuneti-mi ca da,pentru ca nu vreau sa fiu singura care face acest lucru.
Nu vreau sa fiu singura care are cate o intamplare,cate un vis,cate un gand pentru fiecare melodie.
Nu vreau sa fiu singura care plange pe o anumita melodie pentru ca ii aminteste de cineva,sau de ceva.
Stii ca esti terminat atunci cand pana si o litera,o cifra,o umbra sau o forma iti amintesc de ceva.
Sunt singura care face asta? Sper ca nu,m-as simti prost. De fapt m-as simti cat de cat bine,pentru ca sunt singura persoana care face asa ceva,dar m-as simti prost pentru ca nu am cu cine sa vorbesc despre acest lucru pentru ca alte persoane nu ar sti cum este acea senzatie.
Cand au trecut anii? Cand a trecut un an,cand au trecut 5? Cand trece fiecare zi? Azi nu sunt eu,azi,pentru cate ore mai sunt,nu sunt eu. pentru inca o ora,doua,nu sunt eu.Sunt o fata..nu indiferenta,nici nu stiu ce e aia indiferenta. Dar sunt plictisita,sunt.. in cadere libera,astept sa ma agat de ceva pentru a face un salt si a reveni la aiurita din mine.
Ma si imaginez in cadere libera.
Ma imaginez pe marginea unui versant din Marele Canion.Si ma impinge un scorpion. Si cad.
Si cad,si cad,si cad.
Si mai cad.
Inca alunec prin aer.
Parca nu se mai termina.
Am mainile in fata mea,in forma de x.
Nu stiu de ce,nu am de ce sa ma feresc,sunt in cadere libera.
Ma uit dupa o craca,nu vad nimic.
Ma uit dupa o pasare,nu vad nimic.
Incet,cercul se strange,eu ma uit in gol,cad pe verticala.
Ma uit in gol.
Cad.
Inca ma uit.
Imi dau seama ca sunt constienta de ceea ce fac.
Imi scot repede mp3ul si castile din buzunar.
Da,si in cadere libera am chef de muzica.Mereu am mp3ul la mine.
Imi pun castile,il pornesc,ma duc in playlist-ul meu favorit si pun o melodie care mereu ma binedispune,care mereu ma trezeste la realitate si imi da un motiv sa continui.
Imi pun mainile la urechi.
Nu vreau sa mai aud vajaitul vantului,trecand prin tricoul meu,prin narile mele,mangaindu-ma aspru pe burta si pe spate.
Nu vreau sa ma mai zgarie pe coapse,pe calcaie si pe glezne.
M-am saturat!
STOP!
Si totul se opreste.
Raman suspendata in aer.Nu ma pot misca.Pot doar sa clipesc,si sa imi misc capul.
Ascult in continuare. Muzica nu se opreste,nu se opreste niciodata in mintea mea.
Stau si ma gandesc.Acolo,pret de cateva ore bune,care sunt doar cateva minute in viata reala.
Realizez ce vreau.Realizez cat de mult vreau acel lucru.Realizez ca pot,daca vreau.Realizez ca vreau.
Realizez ca eu sunt eu,ca nu stiu daca ma voi schimba.Realizez ca imi place sa fiu eu,imi place sa fiu aeriana,aiurita,optimista,naiva si.. spontana.Da,spontana.
Sunt eu. EU! Si nimeni altcineva nu o sa ma inlocuiasca.Nimeni.
Chiar daca trebuie sa cad,sa ma ridic si sa imi mentin perioada de respiro luptand inversunat atunci asta o sa fac.Nu-mi pasa cat de greu o sa fie.Nu ma dau batuta.Nu conteaza cat tine.Nu-mi pasa.Am tot timpul la dispozitie.Am rabdare,si mai creez o gramada mare de din aia pe parcurs.
START!
Si aterizez.Imi scot rotile,fac cateva ture de pista pentru siguranta,deschid usile si scot pasagerii.Va multumim ca ati zburat cu Liniile Maeridian.Va mai asteptam.Nu uitati de mostrele de bezele.Ies din cabina mentalitatii mele.Sunt pe podea. Nu a observat nimeni aventura mea.Viata si-a reluat cursul.A fost doar lupta mea,cu mine insumi. Cu Marele Canion al Nebuniei din mintea mea. Ma ridic.
Ma dor picioarele,ma simt zgariata.
Ma uit in jur,si vad ca totul e la fel cum l-am lasat.
Imi dau seama ca sunt eu,zambesc,imi adun ideile.Le scriu pe o lista si le lipesc pe picior.
Nah,am deja o lista lipita pe picior,nu mai vreau una.
O pun in buzunar.
Inca am mp3ul in urechi.Te iubesc mic mecanism de 5 cm. Ma tii in viata.Sunt dependenta de tine.
Ne trezim impreuna,adormim impreuna,dormim impreuna,mancam impreuna,din pacate nu facem dus impreuna deoarece castile mele nu sunt rezistente la apa,asa ca atunci cand fac dus sau baie folosesc telefonul. Iti multumesc pentru firele tale rezistente care ma aduc la realitate cand am nevoie.
O sa dau tot din mine.Stiu ce vreau,stiu ce pot.
Nu-mi pasa cat dureaza.
Uh,iar v-am impotmolit.Iar nu ati inteles nimic? Nu e nevoie.Pasiti in mintea mea,cadeti cu mine,realizati ce sunteti,in acelasi timp ca si mine.
Va veti simti mai bine.Va garantez.
Priviti in gol cat timp vreti,nu va opreste nimeni.
Macar 3 minute.Macar 8.Macar 9. Macar o sansa.

~Scarlet.