Misiune imposibila.

Nu mai pot.
Vreau sa urlu.
Vreau sa plec.
Vreau sa nu ma mai simt in plus.
Vreau sa nu mai am prieteni falsi.
Nu mai suport.
Luati-ma de aici..
Duceti-ma departe..
Va rog..Nu mai suport...
Imi vine sa ma dau cu capul de toti peretii,
pana ma doare atat de tare si atat de mult incat nu mai simt nimic,dar nu pot,pentru ca am facut o promisine,dar am uitat sa mentionez ca mi-am promis si mie ca nu o sa mai fiu in starea asta.
M-as calca singura in picioare in momentul asta.
O propozitie o contrazice pe alta,se impleteste cu ea intr-o discutie aprinsa,plina de scantei,plina de scrasnete si de argumente,de pumni si vanatai.
Fiecare incearca sa vada care are dreptate,fiecare incearca sa te convinga ca ea este cea adevarata.
Dar tu nu poti sa stai asa,nu poti sa ai iluzii in momente ca astea,nu poti sa crezi doua persoane,asa ca preferi sa intrebi o a treia.
Nu stii ce sa faci,esti un strain in propriul corp,in propria minte,ai impresia ca pe fiinta ta scrie mare,cu litere gotice "TINTA". Nu mai stii ce sa faci ca sa stergi acest cuvant,te-ai saturat sa fi tu "oaia neagra" asa ca alergi pe plaiurile mintii tale in incercarea de a te linisti,de a constientiza situatia.
Spuneti-mi ca e un vis,ca e doar un cosmar,altul decat cel pe care il am in fiecare noapte dormita.Spuneti-mi ca o sa ma ciupesc de brat si ca o sa ma trezesc,si atunci cand ma voi trezi totul va fi ca in visele mele.
Nu mai pot,nu mai pot sa stau asta,nu mai pot sa duc nimic,sunt ca in desenele alea animate,in care un personaj duce pe umeri o gramada de chestii : canapele,vaze,farfurii,scaune,mese si apoi vine altcineva si pune o pana peste toate lucrurile alea,si totul cade,strivind primul personaj.
M-am saturat.
Scoateti-ma de aici.

~Scarlet.