Ardere mocnita.

Tot nu am dormit.De 4 zile imi petrec noptile paralizata in pat,sub patura rece si straina,ce parca ar face orice numai sa ma alunge si sa nu ma lase sa dorm.Perna parca nu mai este la fel de moale ca inainte,parca ar vrea sa-mi faca zeci de cucuie pe fiecare centimetru al craniului meu. Ziua ma simt bine,nu am nimic,dar cand se apropie noaptea si ma gandesc la faptul ca iar voi hiberna,brusc mi se face rau,si ma simt ca si cum cineva imi strapunge abdomenul cu un cutit si il misco incoace si incolo.
Inca vreau sa dispar,pentru o luna.Vreau sa imi iau un rucsac,cateva haine,bani,mancare,niste apa,si mai vad eu ce,si sa plec.Pentru o luna.Fara vreun semn cuiva,fara sa raspund daca ma suna cineva.
Sa ma duc,sa merg fara sa ma opresc si peste 28 de zile sa ma intorc.
Vreau sa invat sa joc teatru.Bine,de fapt nu vreau,pentru ca nu voi invata niciodata,nu am nevoie,nu vreau sa-mi ascund adevaratele sentimente,dar uneori simt ca daca joc teatru ma scutesc pe mine si pe o gramada mare de oameni de lucruri de care nu avem nevoie.
Pe mine ma scutesc de durere in plus,atunci cand ma intreaba cineva "ce ai?",dupa ce isi dau seama ca sunt suparata.
Daca as putea sa joc teatru as fi mereu cu zambetul pe buze si nu as mai fi intrebata ce am.
Asa evit sa-mi amintesc din nou ce se intampla,evit sa derulez in mintea mea toate cuvintele si scenele care sunt gravate in carnea moale a creierului,si raman acolo la fel cum ramane initiala stapanului pe pielea unei vaci,dupa ce este marcata,la ferma.
Evit sa incerc sa inteleg ce se intampla,evit sa accept realitatea,evit sa ma trezesc si sa vad cum ma pierd in labirintul lumii noi.
Nu vreau sa uit,astept,nu vreau sa ma las si nu pot sa ma las sa uit.
As vrea sa vad cum ar fi fost lucrurile daca eu nu as fi fost acum.Cu cine ar fi vorbit anumite persoane,ce ar fi facut,ar fi fost mai fericite,ar fi fost mai triste,ar mai fi facut unele lucruri daca nu ii influentam eu?
Sunt o visatoare,mereu voi fi.Dar ca fiecare visator,ma mai trezesc din cand in cand,sa beau apa,sa ma dezmortesc,si urasc lucrul acesta.
Ma bantuie tot,totul imi aminteste de un lucru,de o persoana.
Pana si fiinta mea imi aminteste.Nu,nu gandurile.Eu.Mainile mele,parul meu.Tot.
Si nu inteleg ce pot sa fac.
Asa ca astept in continuare.
Si sper.
Si visez.

~Scarlet.