Stupizenie cretinizata.

Chiar foarte stupid,eram eu doar eu pe moment,pana mi-am dat seama in ce situatie sunt.
Pana m-a luat ameteala si oboseala,pana am ascultat o anumita melodie si mi-am amintit tot.
Apasa pe un buton.
Si totul explodeaza.
Milioane de particule vor pluti prin aer,neincrezatoare,traversand printre oxigen si dioxid de carbon,cu frica,fara sa stie unde se duc,fara sa tina seama de gandurile meschine pe care le au,fara sa tina seama daca vor mai trai,daca se vor mai intoarce vreodata sa vada ce se intampla,daca le mai asteapta cineva.
Sunt obosita.
Poc.
Brusc,particulele nu mai plutesc,totul cade,si cade.
Particulele se impletesc,se intalnesc intr-un dans rece dar arzator,se tin de mana,se strang in brate,formeaza combinatii,incearca sa raspunda la intrebari,sa citeasca gandul celeilalte.
Ustura.
Cad rapid,greu,nu se opresc,sunt stupefiate,aerul care le inconjoara le sufoca,sunt ametite,simt ca vor ceda,dar totusi au ambitie si nu se lasa pana nu mor.Nu se lasa pana cand nu simt suprafata pe care aterizeaza strivindu-le corpurile si trimitandu-le in uitare.
Nu mai simt nimic,vor doar sa simta un singur lucru,asa ca asteapta.
Si sunt rabdatoare,sunt frustrate si incapatanate.
Ah.
Si aterizeaza.Fiecare produce un sunet diferit,grupat,sau singur,nu conteaza,e diferit,e unic,e minunat. E melodios,te imbie. Te imbie sa te alaturi lor,la visare,la asteptare,la speranta.
Te atrag intr-un vis,intr-un cosmar frumos,intr-o capcana,cu sunetele lor,cu mirosul lor,si nu te lasa sa scapi. Te inconjoara,si te cuprind pana la piele,iti intra prin piele,pana in adancul corpului,te cuprind si iti captureaza sufletul.
Imi dau seama.De aia nu am viitor.De aia nu am prezent.
De fapt le am pe ambele.Bazate pe vise.
Si visele raman mereu tinere.
Si visez,sper,astept.

~Scarlet.