Scarlet's Meridian

An alien's daily life,on an unknown planet.

Rememorare.

Published by Scarlet under on 6:36 PM
Linia de blog pâlpâie, parcă aşteptând să mă dezvalui ei, dar totuşi parcă nu vreau să cad pradă anumitor gânduri pe care ori am încercat sâ le uit, ori au încetat ele să mai existe pe moment. Iar am ajuns aici, încercând sa scap de lumea ce mă înconjoară; să mă adăpostesc undeva, între paginile virtuale ale unei cărţi electronice, rece şi fără sentimente, care doar îsi face treaba.
Îmi privesc mâinile, tinere, vineţii, probabil încă de la frig. Ce pot face eu cu aceste mâini, ce n-au reuşit alţii să facă? Pot sa clădesc doar ceva imaginar, ar fi de ajuns? Gânduri mari şi nimic concret. Nu asta are toată lumea? Oricum, toţi au uitat de tot, nimeni nu se mai gândeşte la nimeni altcineva înafară de persoana lor; uneori mă simt învechită că îmi aştern gândurile pe hârtie. Acum am evoluat, le aştern pe o hârtie virtuală.

Ce vrem? Ce vrea fiecare dintre noi? Eu mereu mi-am dorit o viaţă ca în cărţi.Dacă aş putea m-aş încuia într-o cabană, înconjurată de cărţi. Să fiu prinsă în ele, să cred că ele sunt realitatea. Dacă m-aş trezi, aş vrea să cred că tot ce cred eu este realitatea. Un chip de muritoare într-un suflet romantic.
N-am scris nici măcar o pagină, iar gândurile deja se răstoarnă asupra mea, ca o carafă de vin împinsă de vânt de pe un raft. O viaţă cu o iubire ca în cărţi, când băiatul o priveşte, apoi ea îl priveşte, apoi vorbesc, nu ştiu care, ce să spună primul. Totul decurge lent, frumos, ca într-un basm. El o sărută pe frunte, ea chicoteşte şi îşi îngroapă faţa în pieptul lui. El îşi ia inima în dinţi, îi ia faţa între palmele lui şi o sarută. Şi stau aşa ceva timp, iar pentru el contează doar buzele ei, nimic altceva. Vrea doar s-o ţină în braţe, să-i gâdile faţa cu propriile ei şuviţe de păr..
Iubiri ideale. Idealizate. De mine, de unii, de alţii.. În ziua de azi, aşa ceva? Da, cum să nu.

Prea complicate pentru zilele noastre. Azi toată lumea se grăbeşte. Toţi vor repede, nu vor să aştepte, vor totul pe tavă. Dintr-o dată o lună pare un an, iar o oră de alint este ceva inaccesibil pentru un simplu muritor.
Până la urmă cine sunt eu să te critic? Doar o adolescentă, romantică incurabilă, ce face tot ce o taie capul, poate prea des. Simt cum i se încalzesc circuitele caietului ăstuia virtual, poate s-a încis şi el de la cate himere am băgat în el.
O să plec, doar să-mi termin ceaiul, să-mi închei cămaşa..
Prea repede treci tu, viaţă înşelătoare..
 

Lipsum

Oops,mi-a cazut un surub.

Followers